J, j , nf: (i longa) Definitzione sa de deghe líteras de s'alfabbeto /j/ ("i longa" o, comente s'intendhet po àtera limba, "gei") si costumat a pònnere po rapresentare su sonu aprossimante palatale [j] chi naraus in ajaju, ajó, cojare/cojai, corju, eja, gagaju, istoja, mojolu, operaju, paja, pejus, ruju, tuju, zoja e medas àteros (in custu DitzLcs. dhu'est in prus de 2.500 foedhos). Po giare méngius s'idea de su sonu (fintzes ca no pagos dhu cunfundhent in s'iscritura) si osservet chi s'italianu dhu narat, ma dh'iscriet /i/, in gioia, noia, saio. Ma no est sonu de vocale! Benit cunsiderau mesa cunsonante e difatis si in sardu abbaidaus ite sonu dhi currespondhet in variantes de su matessi foedhu agataus solu cunsonantes: es. frearju > freàrgiu > frearzu > freaxu, o si pigaus cojare > cogiare > cosuare > coxare > cozare (giai sèmpere in cambiu de /j/ agataus sa /g/ africada, sa /z/ sonora, s'alveopalatale fricativa sonora /x/ e fintzes sa /s/ sibbilante sonora). Antzis, cun sa /i/ faet fintzes diferéntzia de significau, a prus de sonu, che in canarju (chi no est canàriu!), maja (tupa) no est maia, orjolu no est oriolu, cherja/cherjas/cherjat, congiuntivu presente de chèrrere no est cheria/cherias/cheriat indicativu imperfetu de su matessi verbu in sa matessi foedhada. Tocat tandho a iscríere (comente si narat!) sa /i/ po sa vocale /i/ e sa /j/ po sa mesa cunsonante aprossimante palatale. Un'àtera confusione dha faent medas logudoresos iscriendho sa /j/ po su sonu fricativu alveopalatale sonoru [ʒ] e mancari ispiegant puru chi sa /j/ si liget "alla francese" (che in is foedhos a logos "massaju" = massaxu, "arrejonu" = arrexonu)o che in s'itl. gioia, noia (coment'e chi, tandho, si dhu depat isceberare ligindho chie no dh'ischit cale est su sonu in cussu foedhu!). In custu puru serbit po totu su sardu unu manígiu unívocu a manera chi sa matessi lítera inditet sèmpere cun firmesa su matessi sonu, e si est sonu fricativu alveopalatale sonoru [ʒ] andhat iscritu cun sa /x/ (scéscia) e no cun sa /j/. Un'àtera dificurtade de regularizare in s'iscritura de custu sonu aprossimante palatale dha teneus candho, in parte manna de su sardu, custu sonu dhu naraus in cuménciu de foedhu in fonética sintàtica, inue però arresurtat solu coment'e muda de un'àteru sonu e duncas de àtera cunsonante. In fonética sintàtica (ca naraus is foedhos "imbaraos" s'unu a s'àteru e no donniunu a contu suo) medas foedhos (ma no in totus!) chi cumènciant cun sa /z/ sonora o cun sa /g/ africada cambiaus custos duos sonos a unu aprossimante palatale candho arresurtant apustis de una vocale (chi siat abberu vocale e no su chi paret in is prep. a, che, tra, o sa congiuntzione e, is avérbios de nega ne/ni, no chi acabbaiant totu in cunsonante e ancora como faent su matessi efetu de no lassare cambiare sonu a is cunsonantes mudòngias). Deosi, su zogu, una zoja, una zanna dhu podeus intèndhere pronunciau "sujógu, unajòja, unajànna", o andho geo, domu de gianas, unu giogu dhu podeus intèndhere "andhojèo, domudejànas, unujógu"; ma no totu is foedhos chi cumènciant cun /z/ sonora o cun /g/ africada mancu in su matessi logu dhos narant totu deosi cun sa muda a /j/ (e po cussu is duas cunsonantes benint classificadas "mesu mudòngias") e mentres chi podeus intèndhere de Zuanne, de Zubanne pronunciau "dejuànne, dejubànne" però de Zusepe, de Zosepe, sa zente dhu narant "dezusèpe, dezosèpe, sazènte" e deasi etotu su giogu, su giú, sa genti dhu narant "sugiógu, sugiú, sagènti" etotu. Si est deosi, chi in cuménciu de foedhu su sonu aprossimante palatale /j/ est muda de un'àtera cunsonante, in totu is foedhos in cuménciu depet arresurtare iscrita sèmpere s'àtera cunsonante /z/ o /g/ po firmesa de iscritura: duncas sa /j/ depet arresurtare iscrita solu aintru de foedhu (e, si cumpendhet, fintzes candho su foedhu est cumpostu, che in su sambenau Dejana, Dejua, Dejosso).
