arrepentiméntu , nm: repentimentu Definizione su si arrepentire, genia de dispraxere chi si sentit po unu male fatu o po cosa chi no s'iat a bòllere prus Sinonimi e contrari arrepentu, impudu, penetu Frasi como chi est su filu ordidu a bois tocat a tèssere: mizi chi poi tet èssere tardu s'arrepentimentu! (F.I.Mannu) Etimo srd.

«« Cerca di nuovo