irrocàre , vrb: arrocare 1, irrogare, orrocare Definitzione betare o nàrrere irrocos, disigiare su male a ccn. o a calecuna cosa Sinònimos e contràrios apeomai, brastimare, fraltimare, frastinare, istrosciare, tassiai Frases cussu irrocat che pidore! ◊ donna Eleonora nos aiat menetzau chi si unu irrogavat a Deus depiat pacare chimbanta liras o pèrdere sa limba Ètimu ltn. *exorcare Tradutziones Frantzesu maugréer Ingresu to curse Ispagnolu imprecar Italianu imprecare Tedescu fluchen.

irrocàre 1 , vrb Definitzione orrúere, betare, ischerbigare in is orrocas; orruinare, andhare male Sinònimos e contràrios atrabentare, incrastai, iscamedhare 1, ispantumare, isperrumai Frases pro pagu no m'irrocaia currendhe pro brincare cussos muros ◊ a s'umbra tua t'irroches fatendhe deo s'abbaidada!…◊ mezus cadhu chi mi portet chi no cadhu chi m'irrochet! ◊ menzus m'irroche pro leare a tie!◊ tzedo a sos atrividos sàltios e brincos: s'irrochet chie si cheret irrocare! 2. sa pàtria umiliada est acurtzu a s’irrocare tota intrea Ètimu srd.

«« Torra a chircare