sclàu , nm: isciau*, scrau Definition (f. scràa) persona chi est propiedade de un'àtera coment'e un'animale, leada e tenta chentza diritos, ne cunsideru o dignidade de sa persona umana, chentza sa libbertade de su cristianu; persona isfrutada a tropu / fai scrau a unu = tènnere a ccn. deunudotu in posse, che una cosa; forti che unu s. = forte meda Synonyms e antonyms cautivu Sentences triballendi coment'e unu scrau de galera, totu degollau, agiagarau e fatu! ◊ fia fadendi trabballu de scrau, alluinau de s'abbisóngiu ◊ po podi bivi depiat trabballai che unu scrau totu sa vida, fintzas a candu fut peis a sa fossa (B.Lobina).

«« Search again