Introduction
This content is available only in sardinian.
Custa editzione de su Ditzionàriu de sa limba e de sa cultura sarda, sèmpere in punna de fàere su normale ditzionàriu de sa limba nosta abbia a sa normalidade de is Sardos, si presentat prus errica meda de s'editzione de su 2000: errica de lemmas (is foedhos in s'órdine alfabbéticu contaos una sola borta) gràtzias a su materiale nou chi est essiu a pígiu pubblicau in totu custos annos (ma de seguru ndhe mancat!), errica de fraseologia e maneras de nàrrere, cun s'etimologia prus segura, fintzes cun prus iconografia e mescamente cun sa tradutzione de prus de 22.100 foedhos in chimbe limbas chi giaent a s'òpera un'orizonte europeu e no solu.
E sèmpere cun s'imbesse de is tradutziones (su 2000 solu de s'italianu), naraus una segundha ma ateretanti importante parte de s'òpera, chi permitit de lòmpere a su sardu de una calesisiat de is chimbe limbas, ma chentza ndhe fàere un'òpera de tradutzione ca su manígiu de su léssicu est lassau a sa cumpeténtzia de donniunu in dónnia síngula limba.
Ma ancora custa editzione si depet cunsiderare una base, e mancari própriu sa base, po àere unu cras unu ditzionàriu de sa limba sarda fatu serbendhosi de àteras cumpeténtzias ispecialísticas puru chi como dhue iant a pòdere trebballare po cumpletamentu, averguamentu e errichimentu de is campos semànticos.
E si s'editzione de su 2000 at giai registrau in internèt prus de noe milliones e chimbighentamila intradas est singiale chi s'òpera est serbia e si podet pentzare chi ancora méngius at a serbire custa editzione.
Ca su Ditzionàriu, editzione passada e noa, ponet a fundhamentu no solu su datu iscientíficu chi sa limba sarda est totu su sardu, in manera unitària po totu su chi dhu distinghet de àteras limbas, comente arresurtat meda prus craru apustis de sa pubblicatzione de sa Grammàtica de sa limba sarda su 2008 gràtzias a s'anàlisi cumpleta de sa fonologia, morfologia e sintassi, fintzes si fut giai craru de innanti meda po chie connoschiat cun cumpeténtzia su sardu. Ma fintzes ca de totu su sardu si faet ateretanti cunsideru po su matessi importu e cunsideru de totu is Sardos cun sa matessi dignidade, e fintzes ca totu su sardu, de calesisiat foedhada, arresurtat útile a totu s'àteru sardu po prus de unu motivu: po s'idea bona e unitària chi depeus tènnere de noso etotu, e fintzes abbia a unu sardu isceberau po èssere a manígiu comunu chentza imbentare unu 'istandard' artefatu e ne trummentare ancora is Sardos ponendho abbandha o faendho pagu cunsideru de su chi donniunu podet méngius foedhare e tandho fintzes iscríere e manigiare cun prus facilidade e prus seguresa. A dónnia modu su sardu de calesisiat foedhada, e tandho totu su sardu, e calesisiat iscéberu chi s'at a fàere po su manígiu comunu, serbit a totu is Sardos e a totu su sardu.
Prusapiatzu tocat de nàrrere chi is Sardos depeus istudiare sa limba e no pentzare chi sigomente in sardu foedhaus – is chi dhu foedhant – tandho dhu connoscheus puru comente si tocat! S'istúdiu de su sardu coment'e limba de manígiu est antzis sa cosa chi nosi ammancat de prus e no est difícile a bíere in sa literadura pubblicada canta cunfusione dhue at cun su manígiu de s'italianu chi teneus prus a cuntatu e ancora a domíniu.
In s'òpera si funt ingortas e chistias totu is variantes chi aus pótziu agatare fintzes de unu matessi foedhu e fatu cumandhare s'órdine alfabbéticu faendho a lemma cabidianu no una variante a iscéberu cunsiderada po calecunu motivu prus de importu, ma cussa chi benit innanti in s'órdine: deosi donniunu podet agatare su foedhu chi méngius connoschet, cun su rinviu a su lemma cabidianu si no est giai cussu, e inue a dónnia modu cun d-unu cropu de ogu intrat a cuntatu cun totu s'àteru sardu e agatat su manígiu de su foedhu comente si agatat documentau cun sa fraseologia e is maneras de nàrrere in is òperas.
S'est cricau de chistire su léssicu chi prus si podet nàrrere sardu, ca oe paret sa cosa prus apretosa ca fustis perdendho su manígiu de su connotu. Su arregòllere a s'atenta foedhos de s'isciéntzia, o chi arresurtant noos coment'e impreu o chi a dónnia modu mancant in su léssicu de su connotu, est cosa de seguru necessària po unu ditzionàriu chi depet nàrrere totu sa realtade de oe e de cras e no si depent pigare coment'e foedhos chi imbrutant sa limba, ma dhue at sèmpere tempus po dhos pigare, funt foedhos chi podeus agatare e manigiare candho si serbint, e po cussu su léssicu nou no est meda. Deasi etotu mancat foedhos chi si agataiant in su sardu 'prus antigu', cussos puru de importu, ma est pàssiu prus importante a pigare is foedhos impreaos in is iscritos de is úrtimos dughentos annos, pagu prus o mancu.
E a dónnia modu si depet fàere contu chi sa limba no est una lista de foedhos, comente una domo no est su contu de is matones o blochetos chi serbint a dha fàere: sa limba est su cuncordu de is elementos suos manigiaos cun is critérios e régulas chi dha distinghent, est fonologia, morfologia e sintassi e mescamente custu manígiu, osservau e istudiau apostadamente e a s'atenta, benit documentau cun sa fraseologia arregorta chi faet a bíere sa limba 'trebballandho' ma faendho bene atentzione a distínghere e documentare su chi est propriamente manígiu de su sardu, ca su dannu mannu chi at tentu su sardu no est solu e mancu prus de totu sa pérdia de una parte de su léssicu, ma su manígiu distintivu chi su sardu ndhe faet e duncas custa fut, e custa est, sa cosa prus urgente de giacurare.
MARIO PUDDU