arreguài , vrb Definition chistire, arregòllere, ma nau fintzes po si tènnere a contu, pentzare a sa salude, manigiare sa cosa a régula (mescamente in su sensu de s'arrispàrmiu)/ arreguaisí = arregalaisí, tènnere contu; arreguau agt. = regulau, fatu o manigiau cun critériu Synonyms e antonyms acurumai, allogae, aorrai, arregulai, coltoire, straviai, stugiai Sentences a iscriri arréguat sa língua e dhi permitit de andai atesu meda!◊ is féminas ant arreguau is istrexus ◊ cussu ascurtat e arréguat ◊ a tui ti arregu is drucis prus bellus ◊ cussu cannonau seus arreguendidhu po su batiari 2. mali arreguendi sa passiéntzia, issa est in abetu de sa vetura chi ndi dha depit pigai 3. su pigiama tocat a dhu lassai arreguau in su cadàsciu ◊ teniat dinai arreguau in domu e in banca ◊ arrégua s'àcua de su grifoni!◊ tocat a si arreguai in ciú bufai 4. in cià natura totu est bèni arreguau (S.D'Arco)

«« Search again