stronciài , vrb: istrunchiare*, strunciai (strun-ci-a-i) Definizione fàere una cosa a stròncius, a orrugos; segare a istúturu, arrespòndhere male, pigare a boghes, de malu crabbu, murrungiare, brigare Sinonimi e contrari arrogai, secare, struncionai / abboluire, abbruncai, ataciai, chelcire, irmurrare, sbruncai, struncionai, trilliare Frasi pigat su pani, dhu strònciat e si ponit a papai ◊ seu giai stroncendumindi un'arrogu, de cussu pani! 2. no bollu strunciai, ma certus dotoris funt cumbintus de isciri curai su malàdiu ◊ seu discuidau e tenint arrexoni de mi strunciai Traduzioni Francese démolir (fig.), gronder, blâmer Inglese to put down, to scold Spagnolo vapulear, reprobar Italiano stroncare, sgridare, biasimare Tedesco abbrechen, ausschimpfen, tadeln.

«« Cerca di nuovo