arruncàre , vrb Definitzione iscúdere a su bruncu, portare a runcu, a murros, pònnere su bruncu (es. a súere); segare o fàere a orrugos, a runcos Sinònimos e contràrios abboluire, abbruncai*, chelcire, irmurrare, irruncare, sbruncai / arrogai Frases si arruncat dogni istante de tabbachera e bocat a tabbacare a sos àteros puru.

arruncàre 1 , vrb Definitzione abbare unu pagu, betare pagu pagu de abba Sinònimos e contràrios abbae, arrosiai, ifúndhere.

«« Torra a chircare