sbruncài, sbrunciài , vrb Definitzione iscúdere a ccn. a su bruncu, a murros; in cobertantza, foedhare male coment'e a iscontroriare a unu, segare s'atrivimentu Sinònimos e contràrios abboluire, abbruncai, arruncare, chelcire, irmurrare, irruncare | ctr. audire 2. "Tui citida, língua longa!", dh'íada sbruncada luegu giaja Ètimu srd.

«« Torra a chircare