afrontài , vrb: afrontare, afrontari Definitzione nàrrere cosa, coment'e a briga o a murrúngiu (e fintzes ibregungire), parare fronte a ccn.; acapiare o pònnere un'animale a cara o a conca a calecuna cosa, acapiau a s'afronta o àteru; èssere a muru o a làcana in mesu, foedhandho de propiedades o de meres; prnl. tènnere bregúngia, birgonzare / èssere afrontau che becu = oféndhiu meda Sinònimos e contràrios afachilare, acarai, agiostrare, atzuridare, cadojare, iscamurriare, refaciai, rumbicare / prèndhere / allacanai 1, stremenai 2. a Cristus dh'ant afrontau a una colunna po dh'aciotai ◊ agatais su burricu afrontau: ifrontaedhu e batiennedhu! Tradutziones Frantzesu affronter Ingresu to face Ispagnolu afrontar Italianu affrontare Tedescu entgegentreten.

«« Torra a chircare