rumbicàre , vrb Definitzione arrespòndhere, in su chistionu, a su chi narat unu, ma mescamente refatzare calecuna cosa, arregodare a unu coment'e a briga, a impróveru (ca no ndhe at fatu contu), su bene chi dhi ant fatu Sinònimos e contràrios afrontai, agiostrare, atzuridare, cadojare, iscamurriare Frases s'àteru in lestresa rumbichesit a totu su chi s'ómine li nesit Ètimu itl. rimbeccare Tradutziones Frantzesu jeter à la figure (fam.) Ingresu to fling in s.o. face Ispagnolu reprochar, echar en cara Italianu rinfacciare Tedescu vorhalten.

«« Torra a chircare