aràdu , nm: aratru,
aratu,
arau Definitzione
aina po mòvere e furriare sa terra de prènnere a laore, tirada cun animales o a màchina / min. aradedhu, araixedhu; in s'a. si podent distínghere tres partes principales: a) po segare e mòvere sa terra, sa dentale, orrugu grussu chi cicit in terra e portat s'abrada in sa punta o limbata, totu a unu o fintzes a frochidha a desegus ue intrat s'isteva e segundhu sa genia portat is origras o oricrale, duas tauledhas chi, allobadas impare a denanti, si aperint e portant in mesu s'isteva apalas, allobadas cun su traessile o arredrau, e agiuant a covecare sa terra; b) po manigiare, sa isteva o istantarile, sa parte chi pigat s'aradore, orrugu prantau in sa dentale e ue a pagu tretu de custa, prus in artu, intrat sa timona: acabbat in artu cun su manale o manunta o manissa intrada a istúturu, po dha pòdere leare; c) po tirare, sa timona o canna, aguri, orrugu grussu e longu chi cun sa punta intrat in sa sesuja o ajone de su giuale e cun sa coa intrat in s'isteva o, segundhu sa genia, impare cun s'isteva intrat in sa dentale; d) àteras partes funt: sa crabiga o carícia po arrèschere sa timona in sa sesuja, su tallione, orrugu de ferru a bisura de ispada firmau in sa timona prus ainnanti de s'abrada e puntau a terra, su nérbiu o ispada, intrada tra sa dentale e sa timona po regulare s'apertura de s'arau a manera de pigare unu pígiu de terra prus fine o prus grussu, su piatu in is araos de ferru, genia de lamone largu allachedhadu, cun duas puntas ananti, firmau cun assaedhu de si pòdere fintzes furriare a covecare terra a una parte o a s'àtera e portat un'abrada in cada punta
Sinònimos e contràrios
alladru,
aràdula
Frases
s'aradu fit divisu in deghe petzos: sa cogiana, s'isteva, sa entale, sa cabígia, s'ispada, sa timona, ladrau, ambas orígias, chi atretzos sunt importantes cantu su manale (Pazzola)◊ s'alvada de s'aradu che falat in terra piús de prammu ◊ unu tempus s'arau fut de linna
Sambenados e Provèrbios
smb:
Arau
Terminologia iscientìfica
ans
Ètimu
ltn.
aratrum
Tradutziones
Frantzesu
charrue
Ingresu
plough
Ispagnolu
arado
Italianu
aratro
Tedescu
Pflug.
aràdu 1 , pps, agt, nm: arau 1 Definitzione de arare; nau de terra, chi dh'ant arada; sa terra arada / terra arada a… = arada e semenada, prena, a sa genia de laore chi si narat 2. tèngiu is crabas a solas e seu timendi non nci sartint in logu arau ◊ in sa parti de Giuannicu sa terra fut arada a lentígia 3. fintzas a candu no apaulat in s'arau, s'abba est paga etotu.