pibíncu , agt Definitzione nau de ccn., chi acostumat a pibincare; a logos dhu narant fintzes po susuncu, limidu, arrestigu, malu a giare / èssiri p. che pibitziri famiu = meda, a tropu Sinònimos e contràrios apioncheri, cantariarzu, cantarzosu, mimincheri, pibigosu, pibincheri, pibincosu, sprepedheri 2. no apu mai iscípiu su poita is predis, ita pibincus!, si depiant pigai feli po custus ispetàculus chi faemu Ètimu srd. Tradutziones Frantzesu rasoir (fam.), barbant, tatillon Ingresu fussy person Ispagnolu quejica, meticuloso Italianu lagnóso, pignòlo Tedescu pedantisch.

«« Torra a chircare