lebbreríscu, lebbríscu , agt: levreriscu, libberiscu, libbrariscu, libbriscu, limbriscu Definizione nau de un'arratza de cane, mannu e pruschetotu bonu meda po cúrrere; nau de unu, chi est lestu e furbu, àbbile, abbistu e prontu no sèmpere po su bonu, chi no càstiat de ofèndhere o de fàere cun atza, isfaciu puru, chentza caràtere / longu che cane levreriscu = istrízile Sinonimi e contrari faciudu, gafante, lebrerincu, prontu Frasi fato de bratzos, do un'isfretzida e brinco a fora che cane lebbriscu ◊ mi che lampei che cane lebbriscu a mi ndhe leare una francada 2. macu macu o libbriscu fit chirchendhe sa tana in logu friscu! ◊ sos cussizeris prus libbriscos li podiant dare agiudu ◊ cussu limbriscu a chie li dait a mandhicare narat "Babbu"!◊ fit un'ómine sàbiu ma libbriscu che lèpere Etimo ctl. llebrer + -iscu Traduzioni Francese sans scrupules, opportuniste, libertin Inglese free and easy, opportunist Spagnolo lebrel, desaprensivo Italiano spregiudicato, opportunista, libertino Tedesco skrupellos, frech.

«« Cerca di nuovo