abbruncài, abbruncàre , vrb: abbrunchiai, abbrunchiare, abbrunciare Definizione atumbare o iscúdere a su bruncu, a murros, e fintzes pigare a su bruncu, nàrrere cosa coment'e giaendho una briga, naendho cosa in contràriu; pònnere bruncu (in sa carrada, in s'ampudha, in su papare o, is animales, in s'erba a pàschere); rfl. èssere a primma Sinonimi e contrari abboluire, arruncare, brigare, chelcire, irmurrare, irruncare, ispochiare, sbruncai, stronciai / assansiare / adobiai, atumbae, imbronconai, trabbucai 1 / agghegiare / ammurrionare Modi di dire csn: abbruncai su frascu = artziai su frascu po bufai a bruncu; abbruncare su fogu = acontzare su fogu, sos titones Frasi fit andhendhe a s'apàlpidu, abbrunchendhe a bicos e chizolos ◊ at leadu a dereta, istontonendhe e abbrunchendhe in s'impedradu iscumbessu ◊ abbruncai un'animali chi si bollit fuiri ◊ is brebeis candu tenint ispédhiu de andai, dhas abbruncu e si firmant ◊ at abbruncau is cunsilleris sentza nimmancu dhis lassai isterri s'arrexonamentu! 2. abarras isciacuendi pratus… abbrunca de su salatieri! ◊ is brebeis funt abbrunchendi sa pastura 3. su sèneche lu cussizat severu e firmu, ma isse no resessit a abbruncare s'ammolighinamentu, pessandhe a una fémina chi no est sua Etimo srd. Traduzioni Francese heurter, claquer Inglese to give a slap (on lips) Spagnolo abofetear, golpear en los morros Italiano dare un mostaccióne Tedesco auf die Schnautze hauen.

«« Cerca di nuovo