indúgi, indúgiri, indúgliri , vrb: indulli, indúlliri, indúxiri, undúxiri Definizione indrúchere, fàere abbasciare (sa conca o àteru) a cara a un’ala nau prus che àteru de cosa longa o arta chi a su normale istat prantada; nau de gente, su si abbasciare e fintzes cèdere o tròchere a una fortza, a un’àtera volontade / pres. ind. dèu indullu; pps. indúgiu (in-dú-gi-u), indúgliu, indúlliu, indurtu Sinonimi e contrari abasciai, aúlghere, dòrchere, incruai, indrúchere, indrughire, indugi, muciare / conchinare, cumbínchere, tzèdere Modi di dire csn: i. a unu a fai ccn. cosa = conchinarechelu; i. is costas a ccn. = dàreli surra manna, cannire sas costas a ccn.; a conca indúllia = a conca incrubada; indugi sa cigirista = abbassiare sas pretesas Frasi is manus chi ti sonant campanas de pasca, o paxi, funt is chi t'indullint su ferru in centu ainas bonas (Danese)◊ femu làngia e m'indullemu che filu (Z.Sanfilippo)◊ indulliat is genugus fintzas a terra ◊ no seu dignu de m'indulli po dh'iscapiai is corriedhas de is crapitas ◊ dhi benit ammaròglia a s'indúgliri, si bolit papai!◊ indugit is ogros a terra e fait lavras de erriri 2. mi at indúlliu a cambiai su cuntratu ◊ ammarolla dhi est bénniu a indugi sa cigirista! Etimo ltn. indulgere (indulgeo) Traduzioni Francese fléchir, céder Inglese to give in (way), to flex Spagnolo doblar, ceder Italiano flèttere, cèdere Tedesco biegen, sich ergeben.

«« Cerca di nuovo