budhúrigu , nm Definitzione genia de erba chi assimbígiat unu pagu a s'àpiu, ma toscosa e po cussu dhi narant puru erba de cogas, imbriaga molentis o feurra pudéscia, lau adhini / lòmpere a ccs., a ccn. che borricu a b. = a s'airada Sinònimos e contràrios bidhuri*, búdharu, ferruju, gudhútulu, pisciaforru, pudimanu, údhuru 2. su maridu li est lómpidu che borricu a budhúrigu, chentza gràssia peruna, pensendhe a si atatare isse ebbia Terminologia iscientìfica rba, Conium maculatum Tradutziones Frantzesu grande ciguë Ingresu hemlock Ispagnolu cicuta Italianu cicuta maggióre Tedescu gefleckter Schierling.

«« Torra a chircare