brocàle, brocàli , nm: bucali Definitzione genia de istrégiu, de terra o de imbidru, a bentre larga, a pònnere abba o àteru in mesa Sinònimos e contràrios brocalitu, congiali, cungiou, piceri Terminologia iscientìfica stz Ètimu ctl. brocal Tradutziones Frantzesu broc, cruche, chope Ingresu tankard Ispagnolu jarro Italianu boccale Tedescu Krug, Humpen.

«« Torra a chircare