arramaciài , vrb: arremaciae, arremaciai, arremaciare, arremaciari, remaciai Definitzione pònnere e acropare su ribbrone o àteru (puntu de metallu, púncia) po dhi fàere sa conca o alladiare sa punta a manera chi no ndh'essat e mantèngiat; nau in cobertantza, arrespòndhere a unu a manera de dhu fàere furriare de su chi bolet Sinònimos e contràrios arrabronai, arrecioare, arremazare, rebbaire / dòrchere, indugi 2. as agatau s'ora de no ti podi arrespundi e no ti podi arramaciai! ◊ faidí onori e cracadhi sa manu, faimidhu arremaciai! Ètimu spn. remachar Tradutziones Frantzesu river Ingresu to clinch Ispagnolu remachar Italianu ribadire Tedescu nieten.

«« Torra a chircare